Rupturi

by George C. Dumitru

Daniel, un bărbat de peste 40 de ani, divorțat, destul de înstărit, încearcă să-și regăsească liniștea într-un cartier rezidențial de la marginea Bucureștiului. Interacțiunile cu vecinii sunt limitate la minimum și momentele culminante ale vieții lui sunt vizitele săptămânale ale fiului său de 14 ani, Alex, a cărui custodie o împarte cu fosta soție. Totul se schimbă însă când un băiat din grupul de prieteni al lui Alex cade în împrejurări misterioase de la etajul trei, rănindu-se grav. Pe Daniel îl chinuie gândul că fiul lui ar putea să aibă o legătură cu acest incident și pornește o investigație pe cont propriu, care îl forțează să iasă din izolarea autoimpusă și să afle mai multe despre vecini. Rupturi oferă cititorului o perspectivă asupra clasei de mijloc din România, deloc împlinită, deloc fericită, mereu bântuită de căutări și dezechilibre.

224 pages, Paperback

Published June 20, 2023

About the author

GEORGE C. DUMITRU (n. 1978) a debutat în 2003 în cadrul antologiei de proză scurtă Respiro, apărută la editura Dacia. A mai publicat volume de proza scurta și două romane, "Mișcarea de rezistență" – Editura Paralela 45 (2013) și "…și toate zilele de azi" – Editura Humanitas (2021)

Reviews

[Mihail Victus · Rating 5 out of 5]

❞C-atât ne-ar trebui, să ne apuce limbuția, să ne povestim unii altora viețile, să ne exprimăm necazurile. Am cădea pe gânduri, sensibilizați. Am începe să ne înțelegem. Am face, într-un exercițiu de imaginație, schimb de locuri. Ne-am pune în pantofii celuilalt și ne-am cutremura, lovind în prejudecățile de clasă. Am trăi revelația nefericirii pan-sociale, pur-umane. Ne-am îmbrățișa, simțindu-ne frați în suferință. Și lumea ar deveni mai bună, mai tolerantă, mai înțelegătoare. Am purta mai puține bătălii imaginare, am urî mai puțin. Nu ne-am mai simți singuri. Am vedea în celălalt un prieten. Ar fi groaznic. Lumea trebuie să rămână exact așa cum e. De ce s-o schimbăm? Ar fi un efort enorm.❝

În fragmentul ăsta din „Rupturi” (pg. 184) George C. Dumitru surprinde destul de bine esența romanului. Subiectul nu are nimic extravagant/senzațional (există ceva apropiat de asta, dar e tratat în așa fel încât nu se încadrează), până și povestea în sine pare un pretext pentru observații, comentarii, descrieri care te fac să rămâi puțin în loc, să o iei ceva mai ușurel în era vitezei. Un volum care mi-a cerut să-l citesc încet. Își caută cititori răbdători/atenți la detalii, care nu caută neapărat acțiune, răsturnări de situații, scene șocante etc., dar caută o literatură scrisă bine - aprecieri fără rezerve pentru stil (dialogul/interacțiunea), detaliu care pentru mine poate fi de multe ori mai important decât subiectul.

UPDATE: de la 4* la 5*
Dacă după mai bine de-un an de la citire mi-a revenit volumul de mai multe ori în minte, înseamnă că a trecut cu brio și testul timpului.

[Andrei Mocuţa · Rating 4 out of 5]

Deși cartea începe abrupt, cu imagini desprinse parcă dintr-un thriller (un băiat cade în gol de la etajul 3), povestea virează imediat spre un roman al cuplului şi ale problemelor lui. În acelaşi timp este un roman existenţialist, psihologic, o analiză a condiţiei umane a individului şi a naturii sale conflictuale care îl împinge de multe ori spre alienare. George C. Dumitru face incursiuni în subteranele relaţiilor intime (fie că e vorba de relațiile dintre parteneri sau dintre părinți și copii) şi explorează ţinuturi interzise, în diferite registre, într-un tablou realist al clasei de mijloc din România zilelor noastre.

Recenzia completă, aici: https://www.criticarad.ro/cartea-sapt...

[Liliana · Rating 5 out of 5]

Un roman citit pe indelete, foarte bine scris, care mi-a placut extrem de mult. Nu am cum sa-i dau mai putin de 5 stelute, n-am cum!

[George Dumitru]

Cristian Pătrășconiu despre Rupturi, în Revista 22:

“. Nerv în pix! Și mai bine ar suna/ar fi dacă am spune așa: nerv în computer! Pentru că George C. Dumitru e absolvent de Cibernetică, Statistică și Informatică economică. Pentru că vede foarte bine matematica, fizica și metafizica prozei. Pentru că știe arta aceasta – și se joacă adesea cu ea într-un fel încântător, George C. Dumitru, în ce mă privește nu am niciun dubiu, un lider de generație (tânără, încă tânără) în materie de proză – fie ea scurtă, dar mai ales lungă, roman, desigur. Îl urmăresc cu mare plăcere și cu admirație crescândă de la carte la carte. „Rupturi” – Editura Polirom, 2023 – este cea mai recentă; dar nu sunt de ocolit, tot pentru proză vreau să spun, „Fericire” (tot Polirom, cu un an înainte) și nici „...și toate zilele de azi” (2021, Humanitas). „Rupturi” e un roman de generație, dar mai ales unul al crizei și al lucidității. Daniel are 40 de ani, oarecum înstărit și mai ales divorțat, stă la marginea Bucureștiului într-un cartier rezidențial și are o viață care merge, oarecum, regulat, într-o cadență previzibilă pentru o asemenea acumulare existențială. Există însă un punct de cotitură pentru personajul principal și de fapt pentru întregul roman, căci acest punct dur de tensiune reface, în mod fundamental, cărțile narative: prietenul fiului personajului principal cade de la etajul al treilea, suferă un accident dur și schimbă fluxul relațiilor și al reacțiilor din cartier. E, altfel spus, un moment care accelerează percepțiile și reflecțiile – și care dă, în cele din urmă, o poveste remarcabilă despre, încă o dată, criză și despre o anumită generație. Iar George C. Dumitru ține dreaptă această poveste cu o mână de, deja, maestru.”

Florin Cobzac:

Monotonia unui cartier rezidențial este spartă de un incident cel puțin bizar, un băiat cade de la etajul al treilea al unui imobil.
Nu, nu urmează o intrigă polițistă cu un detectiv care elucidează misterul. Autorul folosește această bază și deschide, ca un evantai, un spectru foarte larg de tipologii umane aparținând unui peisaj social poli-traumatizat. El face o radiografie a societății, sau poate chiar o disecție a acesteia, alegând câte un ”organ” și analizându-l sub privirea cititorului, fără ca neapărat să tragă o concluzie, ci mai degrabă să sublinieze o stare fetidă, o moarte cauzată de o metastază socială.

În carte nu există nici-un personaj, cuplu, familie în care să mai regăsim măcar la nivel de factor majoritar doza de normalitate spre care cu toții ar trebui să tindem.
Ușor-ușor realizezi cum acel cartier rezidențial devine o cameră obscură și vezi cum apar contururile fragmentelor în care sunt ”sparte” personajele.

Fiecare personaj parcă se privește într-o oglindă crăpată. George Dumitru parcurge acele fisuri fără să le lipească, ci mai curând le depărtează și mai tare , desenând un film radiografic în care subiectul este un instantaneu social al lumii moderne. Suntem noi, oameni rupți de oameni, de familii, de noi înșine, într-un paradox modern. Din ce în ce mai singuri într-o lume din ce în ce mai aglomerată.

Mircea Pricajan:

Îmi place mult de tot ce face George în romanul ăsta, e aici un tablou prins la fix al clasei de mijloc ro, recunosc totul atît de bine, de la decor la situații și personaje, e lumea noastră de acum, relația părinți-copii, relații sociale mai mult de complezență, la job au ba, e atît de bine surprins totul, atît de firesc și ușor (greu lucru), că nu pot decît să recomand cartea asta așa, din străfundul fotoliului basculat pe spate. Luați „Rupturi”.

Mihaela Nicolae in Bookhub.ro:

“Romanul Rupturi începe cu o situație dramatică. În spatele evidenței, există cauze ignorate mult timp. Nefuncțională, alcătuită din indivizi sau din familii destrămate, vecinătatea reacționează totuși la o situație de criză. Reacția scoate la iveală „rupturile”, faliile sociale.

Educația pare să fie cuvântul-cheie al acestei proze puternice, imagine a societății în declin. Părinții deleagă diverselor medii educația copiilor. Sunt părinți egoiști, inapți pentru dialog autentic, depășiți mereu de situație. Viața personală devine prioritară, slujirea de sine, pentru sine îi acaparează cu totul și îi împiedică să mai înțeleagă ce se petrece cu tânăra generație.”

Recenzia completa aici: https://bookhub.ro/rupturi

[Elena Papadopol · Rating 4 out of 5]

In ciuda confortului material, exista o cautare pentru fericire/liniste, ce pare fara succes - personajele simuleaza comunitati si relatii perfecte, dar cumva totul pare artificial, fortat, iar oamenii par din ce in ce mai singuri si izolati in propria minte, incapabili sa identifice si sa rezolve problemele reale.

[Ghitescu Florentina · Rating 3 out of 5]

Am tras de mine să termin cartea. Lipsește ceva. Profunzimea și empatia față de personaje. Un ochi atent care observă realitatea zilelor noastre, dar pare ca o trecere în revistă, ca o listă pe care o ai de bifat. Poate e vina mea. Am terminat cartea încă bulversată de turul 1 din alegerile prezidențiale. Cred cǎ era mai bine de citit acum În căutarea timpului pierdut sau și mai bine să mă gândesc la zădărnicia vieții.

[Lina Mincev · Rating 5 out of 5]

Recenzie – Rupturi de George C. Dumitru

Romanul Rupturi de George C. Dumitru, este o meditație profundă asupra alienării, ruperii legăturilor umane și căutării sensului într-o societate aparent funcțională, dar profund dezechilibrată. Povestea îl urmărește pe Daniel, un bărbat divorțat, trecut de 40 de ani, care duce o viață solitară într-un cartier rezidențial de la marginea Bucureștiului. Viața sa monotonă este zdruncinată de un eveniment neașteptat: un adolescent – prieten cu fiul său, Alex – cade de la etajul al treilea. Acest incident tulburător îl determină pe Daniel să pornească o investigație informală, nu doar pentru a înțelege ce s-a întâmplat, ci și pentru a-și redescoperi propriul copil și, implicit, pe sine.
Deși pornește cu un aer de thriller, romanul devine rapid o explorare psihologică intensă. George C. Dumitru folosește această premisă dramatică pentru a aduce în prim-plan o temă centrală: ruptura — fie ea între părinți și copii, între oameni și societate sau între om și propriul sine. Atmosfera este apăsătoare, dialogurile sunt rare și reci, iar ritmul narativ oscilează între momente tensionate și pasaje introspective, pline de reflecții filosofice despre responsabilitate, eșec și comunicare.
Daniel este un personaj excelent construit – imperfect, confuz, dar uman. Relația sa cu Alex este distantă, încărcată de tăceri și de întrebări fără răspuns. Deși caută să-l înțeleagă pe fiul său, mai ales în lumina tragediei care le zguduie universul, ajunge să se confrunte mai ales cu propriile temeri, vinovății și limitări. Romanul devine astfel o oglindă a clasei de mijloc românești, cu toate conflictele ei interioare, într-o societate în care aparențele și confortul material nu pot înlocui conexiunile reale dintre oameni.
Scriitura este matură, echilibrată, cu un stil sobru, fără ornamente inutile. George C. Dumitru reușește să creeze o tensiune subtilă, constantă, dar nu prin acțiuni spectaculoase, ci prin construcția psihologică a personajelor și prin atmosfera de neliniște care planează asupra întregului roman.

[Irina Groza · Rating 5 out of 5]

Un roman scris cu o remarcabilă finețe psihologică, despre societatea în care trăim și vulnerabilitatea clasei de mijloc. Am regăsit cu plăcere vocea limpede și puternică a lui George C. Dumitru, îi admir siguranța cu care își urmărește personajele pe parcursul unui șir de eșecuri ce anunță iremediabila dislocare, depersonalizare și înstrăinare, și cu care clădește în detaliu o lume dominată de neputință și alienare. Recomand cu căldură.

[Ruxandra Dobroiu · Rating 4 out of 5]

Un roman despre societate și vulnerabilitatea clasei de mijloc.Personajele sunt urmărite cu atenție pe drumul eșecului. O radiografie fină a lumii contemporane, lume care a luat-o razna. Recomand !

[Raluca N. · Rating 2 out of 5]

O carte căreia nu i-am văzut miza. Banală, plictisitoare.

[Carmen Miron · Rating 5 out of 5]

Un roman actual, post-pandemic, care ne plimba pe strazile unuia din cartierele nou construite la marginea Bucurestiului si prin vietile catorva locuitori ai acestuia. Fara a avea totusi o actiune complexa, lectura e placuta si captivanta.