Miere

by Tudor Ganea

Satul Mireni pare un loc banal, dar locuitorii lui nu sînt nici pe departe nişte oameni obişnuiţi. Un tînăr trece cu motosapa dintr-un capăt în celălalt al satului, lăsînd în urmă un dezastru, un pilot aduce la sol avionul de vînătoare şi află că băieţelul său s-a vindecat misterios de o boală incurabilă, un cutremur devastează Bucureştiul... Planurile multiple din real alunecă pe nesimţite în fantastic, iar toate firele de la începutul romanului, aparent haotice, converg spre pădurea de salcîm, sursa mierii cu proprietăţi misterioase, ce pare să determine irevocabil soarta personajelor. O poveste în crescendo, încadrată într-un timp magic, ce are puterea de a-l vrăji iremediabil pe cititor.

Genres: Fiction, Magical Realism, Romanian Literature

208 pages, Paperback

First published May 1, 2017

About the author

Tudor Ganea este arhitect. A debutat în 2016 cu romanul Cazemata (Polirom; tradus în 2020 în limba franceză), pentru care a primit premiul „Tînărul prozator al anului 2016” în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, premiul pentru debut al revistei Observator cultural și premiul „Nepotu’ lui Thoreau” (debut) și a fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor (debut). În 2017 i-a apărut cel de-al doilea roman, Miere (Polirom), distins cu premiul „Tînărul prozator al anului 2017”. În 2018 a publicat romanul Porci (Polirom), nominalizat pe lista scurtă a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură 2019, iar în 2019 romanul 8 (Polirom). Fragmente din romanele sale au fost traduse în maghiară, turcă, italiană, franceză, spaniolă și engleză.

Reviews

[Loredana (Bookinista08) · Rating 5 out of 5]

Wow. Cam atât pot spune despre cartea asta. WOW!
Atât de mișto combinația dintre mitologie și realitate!
M-a lăsat vrând mai mult (mai multă miere 😆) dar mi-a și răspuns la anumite întrebări.
O lectură memorabilă!

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

Nu știu dacă satul Mireni este imaginat de către Tudor Ganea sau chiar de către un personaj al romanului. Importantă este însă fascinația pe care el o provoacă cititorului, prins între reverii, halucinații, fantastic, un caiet-schiță a unui viitor roman și treburi domestice, normale, din fiecare sat din apropierea Bucureștiului.
Personajele sunt verosimile, dar acțiunile lor nu, satul pare tradițional, dar este apărut din neant, localnicii sunt implicați, dar nu fac sex întru procreere decât atunci când înfloresc salcâmii. Iar mierea, mai mult decât în realitate, salvează și prelungește vieți.
Elemente de arhitectură, marea omniprezentă, descrieri de talent, mult fantastic, acesta este universul lui Tudor Ganea.

[Deea · Rating 5 out of 5]

4.5*

Wow, the imagination this author has is quite something! Romanian magical-realism of really good quality. A kind of contemporary Eliade or Romanian Murakami. I hope this author will be translated in English.
****
Wow, cata imaginatie! Realism magic de calitate. Un fel de Eliade contemporan sau Murakami romanesc as zice. Sper ca acest autor va fi tradus in engleza.

[Valentin Derevlean · Rating 3 out of 5]

Al doilea roman publicat de Tudor Ganea, la scurtă distanță de „Cazemata”. Împărtășește obsesii similare pentru scriitură și fantastic, la limita dintre onirism și realism magic.
Însă pare să ridice miza construcției narative, pare să experimenteze mai mult.

Două, trei cuvinte aici:
https://vderevlean.wordpress.com/2024...

[Nona · Rating 3 out of 5]

Tudor Ganea este autorul care mi-a schimbat părerea despre literatura română contemporană. Romanul său de debut, Cazemata, abordează teme pe care nu credeam că le voi găsi vreodată prezente la autorii de la noi, poate o schimbare de mentalitate în ceea ce privește stilul și tematica aleasă. Am învățat, datorită lui, să nu mai ocolesc raftul de beletristică românească din librării.

Dar aici nu vorbim despre Cazemata, o carte proaspătă, revoluționară, inteligentă. Vorbim de Miere, cel de-al doilea roman al său, unul care nu mai e la fel de revoluționar. Temele apărute în romanul de debut se repetă aici, obsesiv poate, puțin obositor, dându-mi senzația de deja-vu. Dacă, însă, e prima carte a lui pe care puneți mâna, în mod sigur veți avea impresia pe care am avut-o eu când am terminat „Cazemata”.

Peste prima parte a cărții am trecut destul de greu și singurele lucruri care m-au împiedicat să o las din mână au fost încăpățânarea care nu-mi dă voie să las lucrurile neterminate și impresia lăsată de primul roman. Primele pagini sunt înțesate de limbaj de specialitate, aeronautic, ceea ce face cititul extrem de greoi. Durează destul de mult (ironic, având în vedere că romanul e unul scurt) să intri în mijlocul acțiunii efective, ceea ce e oarecum descurajator și te face (m-a făcut pe mine, cel puțin) să-mi pierd răbdarea pe alocuri. Iar repetitivitatea temelor abordate nu a mai avut același efect de wow pe care l-am simțit când am citit Cazemata.

De la jumătate încolo, însă, am intrat în altă lume. Una prinsă între realitate și fantastic, ce m-a făcut să visez cu ochii deschiși și mi-a trezit imaginația. Mireniul a devenit un loc de suflet, pentru puțin timp. Tudor Ganea are acel talent de-a te face să simți fiecare adiere de vânt, fiecare val al mării, chiar și aroma de salcâm care îi transportă pe locuitorii satului în afara timpului.

Dincolo de toate astea, autorul are și un obicei enervant, pe care nu mă pot abține să nu-l critic, în cuvintele proprii - „Taie din adjective!!!”. Și din cuvintele mari. Cărțile bune nu-s neapărat alea care abundă de neologisme și expresii fancy.

[Luana Rizea · Rating 5 out of 5]

Ce roman! Superb! Suuuperb!
Nici prin cap nu-mi trecea că voi găsi în rândurile lui Tudor Ganea, la prima mea întâlnire cu acesta - clar nu și ultima, atâta farmec, atât meșteșug literar, atâta magie!
Ce spunea BookHub despre carte? "Este meditaţia epică asupra firescului fantasticului de a fi!" Exact asta este!
Romanul Miere începe destul de aiuristic, un nebun (așa îmi părea mie) taie satul cu un motocultor. Îl apucă gelozia la nunta fetei pe care aparent o dorea pentru el și o ia razna.
Acțiunea te duce apoi într-un București apocaliptic, devastat de cutremur.
Apare un băiețel ce iubește să atârne de un stâlp.
Apoi...parcă se face noapte...dispare un sat întreg.
Nu neapărat în ordinea asta, dar lucrurile o iau razna. Însă într-o scriitură atât de frumoasă !
Nu știu dacă am citit o scenă de dragoste mai frumoasă decât cea dintre Radu și Raisa...ori Radu și București, căci nu mai știipe cine șice iubeșteRadu acolo... Superb!
Am descoperit că nu mă deranjează limbajul deocheat într-un roman, dacă își găsește locul verosimil, locul potrivit, dacă personajele sunt reale, nu mai par a fi vulgare...dacă oamenii sunt fără pretenții de intelectuali.
Mi-a plăcut tare mult prisăcarul, am citit cu voce tare când și-a ținut el monologurile, căci nu am uitat "limba moldovenească de la Huși".

[Cătălin Lupu · Rating 3 out of 5]

nu m-a prins. Prea multe planuri amestecate, dintre care trebuie să culegi. Rămâi putin dezamăgit. Descrieri prea pompoase, iar uneori prea ample - dau impresia de neverosimil. Personajele nu au suficienta forta, cred eu, pentru a te prinde in jocul lor. Dialogul e fortat uneori. De apreciat însă fondul uriaș al imaginației autorului si ideea foarte originală din spatele romanului.

[Tudor Crețu · Rating 4 out of 5]

A fost o lectura foarte placuta, cu atat mai mult cu cat Ganea stie sa te aseze foarte bine intr-un univers familiar, cel putin prin plimbarea in Bucuresti, de la Spitalul Coltea si pana la Piata Presei Libere, intr-un oras daramat la pamant.

[Andrei Mocuţa · Rating 4 out of 5]

În 1994, fanii italieni au spart geamurile unui magazin de muzică pentru a asculta mai repede albumul proaspăt apărut atunci al trupei Tiamat. E vorba de Wildhoney, de departe cel mai complex LP din discografia suedezilor. A intervenit poliția, s-a dat cu gaze lacrimogene, bătăi în toată regula. Da, mierea sălbatică poate avea acest efect. Piese precum Gaia sau Do You Dream of Me? n-au cum să nu se regăsească în playlist-ul oricărui ascultător de muzică din anii ’90. Ținând cont că Tudor Ganea s-a născut în 1983, șansele să îi fi trecut Wildhoney pe la urechi sunt considerabile. Romanul său Miere debutează cumva în nota evenimentelor din Italia menționate la început. Și-n carte, totul pornește de la o miere cu proprietăți bizare, care vindecă boli incurabile, dar și smintește.
Satul Mireni, singurul loc unde se găsește această miere miraculoasă, există doar în măsura în care autorul permite acest lucru. Nu Tudor Ganea, ci Radu, autorul din text. El crează locuri și personaje care prind viață pe măsură ce el le imaginează și scrie. Pe la jumătatea romanului, când descoperă caietul cu însemnări al autorului, Stelu află despre sine că e doar o plăsmuire. Scena amintește de pățania lui Sorin Stoica din cartea sa, O limbă comună, când localnicii din satul său natal vor să-l linșeze fiindcă le-a furat biografiile și le-a transpus în text. Însemnările lui Radu sunt însemnările lui Tudor Ganea, într-un joc de-a metaliteratura elaborat cu stil și amprentă proprie. Odată cu a doua sa carte, după debutul Cazemata, Tudor Ganea își impune propria scriitură inconfundabilă, deja marcă înregistrată.

Un solid 4 / 5.

[Dorinela · Rating 3 out of 5]

Mi-au plăcut realismul magic, ideea unei mieri magice cu proprietăți tamaduitoare, dar si halucinogene, si metafora pădurii inmiresmate de salcâmi, cu tot cu orgiile de lângă stupi. Romanul chiar m-a captivat, pana la un punct, dar s-a terminat nesatisfacator, în coada de peste, iar anumite descrieri mi s-au părut prea lungi și irelevante (de ex., detaliile tehnice de zbor).

[Julia · Rating 4 out of 5]

Imaginația lui Tudor Ganea e fascinanta și te pierzi ușor în lectura scurta despre o altfel de miere.

[Ana · Rating 5 out of 5]

Ce ușurare de pe umări să văd că un scriitor îsi poate lăsa drumul (cu ușurință și delicatețe) de apucarea asupra imaginației.

Dar personajele feminine?

[Tent Rares · Rating 5 out of 5]

Pentru ca e minunat să visezi ce scrii. Pentru ca te ține prins, iar cand te lasă plutești in miere.

[Madam Bovaread · Rating 2 out of 5]

Personaje ciudățele, planuri narative prea alambicate, descrieri bizare, dialoguri forțate... și în final a ieșit un ghiveci. Ideea pare originală, dar felul în care a exploatat-o autorul, nu m-a convins.

[Beatrice Mituleci · Rating 5 out of 5]

Am citit cartea aproape dintr-o suflare. Prima de la Tudor Ganea. Scriitura si universul complex, atat de bine organizat, m-au lasat intr-o amortire asemanatoare cu starea lui Radu dupa ce gusta mierea.

O carte pe care sper s-o vad in programa scolara in curand. Gand valabil si pentru scriitori ca Lavinia Braniste, Diana Badica, Marius Chivu etc.

[So · Rating 3 out of 5]

Ciudată, ca altele ale lui. M-a făcut să mă întreb oare ce fumează omul ăsta?!
Un demers fantastic care converge lent, un fel de Tenet românesc mai puțin elaborat.
Parcă ar trebui recitită să o înțelegi, dar parcă nu merită.

[Alexandra · Rating 4 out of 5]

O îmbinare fermecătoare de real și fantastic, apreciez că autorul menține prin firicele subțiri legături între volumele sale, chiar dacă poveștile sunt diferite. Ganea creează astfel un univers al său, ajutându-te să te orientezi prin lumea cărților sale, readucându-ți în simțuri repere familiare - Constanța cu mirosul de scoică putredă, București cu fațade complexe și borșul arhitectural, niște sate din perimetrul capitalei, niște nume sau familii care aici sunt personaj principal sunt menționate vag și în altă carte...am simțit ceva familiar în descoperirea poveștii, și e de apreciat când primești mici surprize și feluri in care se înnoadă alte fire narative.
Nu a fost chiar de 5 stele din păcate, unele descrieri fantastice m-au pierdut, cărții i-au lipsit acele doze de alert sau de intens care ar fi lăsat o impresie mai de lunga durată, și spun asta comparând cu alte titluri ale sale. "Cântecul păsării de plajă" a fost excelentă prin cat de brutală a fost. "Vreau să aud numai de bine" a fost autentică și a dat izul unei aventuri a unor prieteni regăsiți. "8" a fost de neegalat la partea de umor și a fost o structurare excelentă, despre "Miere", mi-e teamă că nu voi retine vreo identitate clară, poate doar factoidul cu mierea magică.

[Bogdan Neagu · Rating 3 out of 5]

Probabil daca ar fi fost primul volum de TG pe care l-as fi citit, ar fi primit 5 stele. Dar pentru ca am citit Miere fix dupa 8, care mi s-a parut tare ca piatra, am cotat Miere un pic mai jos. Chiar si asa, e o carte pe care m-am bucurat sa o citesc si pe care pot sa o recomand si altora (mai ales celor care prefera povesti/lumi alambicate/intrepatrunse). Ma bucur ca l-am descoperit pe Ganea si cel mai probabil o sa ii citesc si o sa-i recomand toate cartile.

[BootTheWizard · Rating 5 out of 5]

Setting the author's online hot takes aside, this is a great book and a proof of his talent. I'm not usually a big fan of self-referential "the writer as a character" works of fiction, but here this is done so skillfully and in a subtle manner that I can't fault it. It's magical realism done right. The only flaws I could find are the somewhat optimistic ending, in contrast with the tone of the book, and the beekeeper's narration in two chapters.

[Anca Gheorghiu · Rating 4 out of 5]

O carte interesantă, însă m-a pierdut pe alocuri prin lipsa coerenței din planurile narative. Uneori m-a surprins cu niște construcții metaforice excelente (care au adus și cele 4*), alteori mi s-a părut că a intervenit alt autor. Per ansamblu am simțit că ar fi fost completă cu ceva mai multă atenției la narațiune.

[Luciana Corlan · Rating 5 out of 5]

Nu am putut să las cartea asta din mână după ce am trecut de 60 de pagini. Fantasticul se amestecă în imaginar discret. De la conversații foarte autentice între săteni momente fantastice începi să citești tot mai repede, căutând cu nerăbdare explicația.

[Andres Andres · Rating 5 out of 5]

Este o carte scrisă impecabil, o poveste care te surprinde la fiecare capitol, la fiecare pagină. O recomand cu mare drag!

[Ioan Stoleru · Rating 5 out of 5]

Realism magic meta și psihedelic, cu descrieri puternice și personaje credibile.

[octacore · Rating 1 out of 5]

Eu n-am inteles bimic din cartea asta, cu viziunile ei supra-realiste, de parca sunt ale unui drogat.

[Cosmin · Rating 5 out of 5]

One of the best reads since some time. I barely remember the last time I picked a book so fun and creative. Every chapter is mind blowing.

[Roxana Cora · Rating 2 out of 5]

Desi laudata, pe mine nu m-a prins.

[Ioana · Rating 1 out of 5]

a waste of time

[Dana · Rating 4 out of 5]

I loved Ganea's first book, Cazemata, because it felt literally so close to home for me. I didn't think i would like another of his books as much as Cazemata. But guess what: i think i like Miere even more. If in his 1st book i didn't really get the fantasy part until later on, in Miere it hit me right in the face from early on and i loved it. A world of dreams with a positive ending and with lots of descriptive parts which simply do not bore me out, at all. Fabulous!

[Rodica Muresan · Rating 5 out of 5]

Despre creatie si creator, despre relatia dintre creator si creat, despre surse si acte ale creatiei in universuri magice care converg si pulseaza independent si simultan intr.o completitudine adictiva.
I 🧡 Ganea's writing.

[Irina Ispas · Rating 5 out of 5]

L-am descoperit pe Tudor Ganea întâmplător, aș putea spune. Cumva nemulțumită că nu mai sunt la curent cu literatura română contemporană, am selectat prin primăvară, pentru comandă, o listă de titluri ale unor autori români contemporani. Printre acestea, și romanul „Miere”. M-a cucerit de la primul capitol.
„Miere” nu este un roman care poate fi povestit. „Miere” trebuie simțit. Văzut, gustat, pipăit și mirosit. Atât de vii, de autentice sunt imaginile pe care Tudor Ganea le creează.
Într-un sat de câmpie ca multe altele, Mireni, Stelu se trezește la cântatul cocoșilor și începe, ca din senin, să brăzdeze cu motocultorul străzi, grădini, ulițe, islazul și pădurea ce înconjura localitatea. Epuizat și acoperit de miere și de petalele salcâmilor înfloriți, într-un tablou de mare plasticitate, eroul părăsește satul în toiul nopții, pe o drezină. Este găsit de un tânăr, în nesimțire, și dus cu mașina într-un București devastat de cutremur. Încearcă să se descurce de unul singur și să se întoarcă în sat, doar pentru a descoperi că acesta a dispărut ca prin minune. Nimeni nu a auzit de Mireni, nicio șosea și nici o cale ferată nu duc într-acolo. Salvat pentru a doua oară de tânărul bucureștean, Stelu descoperă că acesta este pe moarte printr-un soi de înfometare. În caietul de pe biroul său își găsește scrisă propria poveste. A sa și a satului Mireni. De aici, acțiunea glisează între real și fantastic într-un fel de realism magic extrem de plăcut lecturii.
Nu aș numi totuși proză fantastică romanul lui Tudor Ganea, deși la o primă lectură ar putea părea așa. Incontestabil, este plin de simboluri. Lectura perfectă pentru un cititor detectiv, obișnuit să caute sensuri ascunse și metafore la tot pasul. Povestea personajului Stelu alternează cu episoade din viața creatorului său, Radu. Experiențele prin care acesta din urmă explorează, își însușește universul, culminând cu cele două mari repere existențiale, Erosul și Moartea, sunt redate în tablouri suprarealiste fermecătoare. Un copil care se strecoară, asemenea unei rădăcini, în „carnea” unei clădiri, la nivel microscopic, pentru a se revărsa apoi, picătură cu picătură, peste oraș. Un tânăr care jonglează cu stabilopozii de pe plajă, aruncat de delfini, la rândul său, la zeci de metri înălțime deasupra mării, asemenea unui zeu acvatic. Un îndrăgostit simțindu-și buzele zdrelite de turlele bisericilor bătrâne crescute pe pielea iubitei. Suferința hipetrofiată într-un bulgăre enorm de corpuri umane bolnave, agățându-se unul de altul pentru a se dezintegra într-o explozie de-a dreptul macabră.
Autorul se joacă cu registrele stilistice și o face bine: suavul stă alături de grotesc, de macabru, argoul, exprimarea familiară, chiar injurioasă fac concurență stilului științific, tehnic, de specialitate. Nu lipsesc fragmentele scrise în dulcele grai moldovenesc (de la Huși).
Dar am lăsat deoparte poate simbolul cel mai important al textului: satul Mireni, o insulă în timp și spațiu („aici e o ascundere”, vezi bine), locul unde oamenii se nasc în urma unui ritual de fertilitate unic, atipic. Și mierea. Elixir al vieții, medicamentul care îl ține în viață pe Radu, creatorul Mirenilor.
Vă las să descoperiți secretele textului. Eu l-am citit de două ori, pentru pura plăcere a lecturii. Cu siguranță o voi mai face, pentru că Miere este un roman-poezie. Mi-a plăcut mult.